Economia cunoasterii

chiefexec_01Conceptul de “economie a cunoasterii” a fost popularizat de Peter Drucker in cartea sa “The Age of Discontinuity” (1969).

Concepte de baza din economia cunoasterii au fost mentionate de Peter Drucker in cartea “The Effective Executive” (1966), in care sunt descrise diferentele dintre lucratorul manual (care lucreaza cu mainile si produce bunuri si servicii) si asa-numitul “knowledge worker” (care lucreaza in principal cu mintea, nu cu mainile, si care produce idei, informatii, cunoastere).

In acceptiunea cea mai frecventa, conceptul se refera la economia bazata pe cunoastere (engl. “knowledge-based economy”), adica o organizare economica care utilizeaza intr-o masura semnificativa tehnologii referitoare la utilizarea cunoasterii pentru a obtine rezultate economice.

Practic, “cunoasterea” este considera o adevarata unealta de baza si i se recunoaste rolul esential, in loc sa fie subinteleasa si, in consecinta, ignorata in analizele economice.

Insa “cunoasterea” este considerata, simultan, si un produs al proceselor economice (engl. “economy of knowledge”).

Deseori, economia globala contemporana este descrisa ca fiind intr-o etapa de tranzitie catre o adevarata “economie a cunoasterii”, functionand tot mai mult ca o “societate bazata pe informatie” (engl. “information society”).

Transformarea deplina intr-o adevarata economie a cunoasterii necesita re-scrierea regulilor si practicilor specifice economiei industriale privitoare la atingerea succesului, pentru a tine cont de resursele de cunostere (expertiza, know-how etc.) in aceeasi masura in care se tine cont de celelalte resurse economice.

Exista mai multe forte care actioneaza in directia schimbarii regulilor economice:

– globalizarea pietelor si produselor;
– tehnologiile informationale, care influenteaza direct;
– intensitatea utilizarii informatiilor si cunoasterii;
– noile mijloace mass-media;
– conectivitatea sporita, prin utilizarea computerelor de diverse tipuri.

In economia cunoasterii se manifesta o serie de diferente fata de economia clasica:

– este mai mult o “economie a abundentei”: informatiile si cunoasterea cresc pe masura ce sunt folosite (in timp ce resursele clasice se consuma prin folosire);
– comunicarea este considerata, din ce in ce mai mult, o necesitate fundamentala a fluxurilor de cunoastere, ceea ce confera o importanta vitala structurilor sociale, contextelor culturale si celorlalti factori de influenta a relatiilor sociale;
– produsele si serviciile care “contin” mai multa cunoastere se vand cu un pret mai mare decat produse comparabile dar care “contin” mai putina cunoastere;
– valoarea perceputa si pretul platit poate diferi extrem de mult in cazul produselor care incorporeaza multa cunoastere, fiind evaluate extrem de diferit de persoane diferite sau la momente diferite;
– importanta localizarii geografice este mult diminuata;
– cunoasterea integrata in sisteme si procese are o valoarea mai mare decat cea care se pastreaza doar in mintea lucratorilor;
– competentele lucratorilor sunt o componenta-cheie a valorii, desi informatii privind nivelurile de competenta nu apar inca in rapoartele anuale ale companiilor;
– legislatia, taxele, barierele si instrumentele de masurare sunt greu de aplicat la nivel strict national.

(Sursa: Wikipedia.org 2010)

Surse de informatie utile:

  • proiectul “Societatea Bazata pe Cunoastere – cercetari, dezbateri, perspective”
  • The Limits of the Knowledge Society – International Conference,  October 6-9th 2010, Iasi
  • UNESCO Observatory Portal [en] – „monitoring the development of the information society towards Knowledge Societies”
  • Virtual Library on Knowledge Management [en]
  • KnowledgeBoard.com [en] – comunitate internationala de knowledge management
  • Sveiby Knowledge Management [en] – unul dintre pionierii domeniului
  • Gurteen Knowledge Website [en]
  • reviste si periodice din domeniul Knowledge Management
  • Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail